„Uciderea lui Gonzago”, o dramă care li s-ar potrivi şi artiştilor din România

Vineri, trupa „Iosif Vulcan” a încântat publicul orădean cu o premieră de excepţie. Este vorba de „Uciderea lui Gonzago”, o piesă de Nedialko Yordanov în regia lui Petru Vutcărău. Mereu actuale, problemele artei teatrale nu par a se fi schimbat prea mult nici în România. Ba din contră, exact ca într-unul dintre dialogurile piesei actorii români ar putea şi ei rosti: „Noi artiştii suntem nişte pioni în mâinile şahiştilor politicieni”.

Chiar dacă Nedialko Yordanov este cunocut ca dramaturg, „Uciderea lui Gonzago”, poate fi considerată o piesă completă. Spectatorii au trecut cu o uşurinţă debordantă de la lacrimi de fericire la lacrimi de tristeţe, intriga fiind vehicolul perfect între cele două stări. Piesa poate fi considerată un „extratext” al Hamletului shakespearian, o încercare de a privi întâmplările petrecute la curtea regelui Danemarcei dintr-un alt unghi. Această mutare a punctului de interes păstrează tragismul iniţial al lucrării shakespeariene dar îi adaugă în plus o doză de comic, făcând-o să arate ca un „update”, o aducere la zi a poveştii. Acest lucru a pus de multe ori, scenografii şi regizorii în încurcătură, unii dintre ei alegând varianta clasică, cu costume şi scene potrivite cu piesa shakespeariană, alţii încercând să modernizeze aceste aspecte. Mesajul principal al piesei se referă în primul rând la artă, şi la soarta ei în peisajul existenţei cotidiene. Această esenţă este exprimată perfect prin intermediul unui artificiu de efect, şi anume ideea „teatrului în teatru”. Şirul evenimentelor se desfăşoară din perspectiva unei trupe de actori ambulanţi chemaţi să joace (pe bani mulţi) o piesă la curtea regelui Danemarcei. „Teatrul în teatru” le permite actorilor să vorbească într-o piesă de teatru despre teatru, despre rolul lui în societate, despre soarta sau destinul lui educativ. „Noi artiştii suntem nişte pioni în mâinile şahiştilor politicieni”, o maximă mai mult decât potrivită cu timpurile noastre în care vedem articole şi reportaje cu mari actori români ajunşi să aibă salarii de mizerie datorită unor politicieni care nu înţeleg şi nu preţuiesc aşa cum ar trebui cultura în România.

Sala a aplaudat minute în şir

Nu mai este demult o mirare faptul că trupa de teatru „Iosif Vulcan” reuşeşte să smulgă aplauze mai multe decât ar trebui la fiecare reprezentaţie. Cel mai dificil rol, cel puţin din punctul de vedere al extravaganţei şi contrastului l-a avut Denisa Vlad (Amalia). Nici Richard Balint (Charles), Elvira Platon Rîmbu (Elisabeth) sau Răzvan Vicoveanu (Henric) nu au avut roluri uşoare. Observaţiile lui Polonius (Ovidiu Ghiniţa) au fost cu adevărat reprezentative pentru desfăşurarea evenimentelor (despre Hamlet: „el e un prinţ melancolic, să fie, să nu fie...”, cu privire la situaţia actorilor: „în ţara cocoşaţilor, sau eşti cocoşat, sau te prefaci că eşti cocoşat, altă cale nu există”). Cel mai scurt rol, dar nu cel mai neînsemnat în economia piesei l-a avut însăşi Hamlet (Ciprian Ciuciu), personajul în jurul căruia s-a desfăşurat toată piesa lui Shakespeare. Yordanov îi acordă prea puţină importanţă, considerând probabil că ce se putea spune despre el a spus-o perfect marele geniu englez. Una peste alta, piesa este cu siguranţă una reuşită. Dacă nu aţi putut ajunge la premieră, spectacolul poate fi văzut sâmbăta viitoare de la ora 18:00, la Casa de Cultură a Sindicatelor.

Luni, un concert cu totul special de 8 Martie

Pentru că ziua de 8 Martie va fi o zi specială, violistul Thurzó Sándor József a hotărât să organizeze un concert de muzică clasică cu piese compuse exclusiv de femei.

Concertul a ajuns deja la a doua ediţie iar profesorul de pian susţine că vrea să transforme acest concert într-o tradiţie anuală. Din program vor face parte, Charlotte Hampe (1910 – 1987) – Sieben Kleine Barock – Tanze Für Bratsche Allein, Anna Amalia Von Preussen (1723 – 1787) – Fuge für Violine und Viola, Réthy Brigitta (1987 – ) – Duet pentru două viori, Maria – Theresia Von Paradis (1759 – 1824) Sicilienne, Francisca Aquino (1957 - ) – Música Brasileira  para o Iniciante, Elizabeth Maconchy (1907 – 1994) – Three Easy Pieces for Violin and Viola, Laiana de Oliveira (1987 – ) – As Noites de Santo Antônio, Elise Popovici – Goia (1921 – ) – Duet pentru două viori, Makkai Gyöngyvér – Gioco Grottesco, Szőnyi Erzsébet (1921- ) – Duet pentru vioară şi violă, Ridzyk Gyöngyi „Cum suntem” lied pentru voce şi pian  (Poezia de Teodor Crişan), Glícinia Mendes (1957 - ) – Como Direi şi Kyrie. Prezentator al concertului va fi de criticul muzical Tuduka Oszkár. Vor cânta: Oláh Boglárka, Oláh Gabriella, Lucian Maliţa, Thurzó Zoltán, Tokaji Ágnes, C. Szabó Éva, Thurzó Sándor József, Bozsódi Beáta şi Orosz Otília Valéria. „De zeci de ani cercetez literatura muzicală internaţională dedicată instrumentului meu – viola – şi  sunt, de asemenea, membru al Asociaţiei Internaţionale al Violiştilor de 45 de ani. În paralel caut şi colecţionez compoziţii ale femeilor de pretutindeni precum şi biografiile acestora. Consider că aceste lucrări sunt la fel de valoroase ca şi cele compuse de bărbaţi. Cel care ascultă, nu poate face diferenţă între compozitorii diferitelor sexe. Colecţia mea conţine mai mult de 8.000 de compozitoare. În occident edurile scot enciclopedii despre compoziţiile acestor femei şi sunt organizate concerte şi festivaluri dedicate lor. Doar la  New York sunt înregistrate 200.000 de astfel de persoane. Prin acest festival doresc să creez o tradiţie şi în oraşul nostru”, a declarat organizatorul evenimentului, Thurzó Sándor József. Concertul va avea loc luni 8 Martie, la Capela Sfânta Elisabeta de la Posticum, cu începere de la ora 19:00.

Un nou concert studenţesc la Filarmonică

Săptămâna trecută s-a încheiat cu un adevărat festin pentru iubitorii muzicii clasice. La Filarmonica de Stat a avut loc al doilea concert al studenţilor Facultăţii de Muzică.

O nouă iniţiativă lăudabilă, marca Euro Foto ART: Reînvierea datinilor şi obiceiurilor prin intermediul artei fotografice

După succesul de care s-a bucurat expoziţia personală a artistului fotograf Ştefan Tóth, realizată despre peisaje şi oamenii din comuna Mişca (Judeţul Bihor), de această dată, pe simezele Galeriei „Euro Foto Art” din Oradea va fi instalată o  expoziţie de artă fotografică, care va prezenta peisajele şi oamenii din Cârastelec (Judeţul Sălaj). Vernisajul expoziţiei de grup va avea avea loc vineri, 12 februarie 2010, de la ora 17:00.

Ştefan Tóth face istorie în arta fotografică

Sâmbătă, a avut loc la Galeria de Artă „Euro Foto Art” din Oradea închiderea primei ediţii a Festivalului Naţional Luna Fotografiei din România, eveniment istoric care a încercat să adune la un loc fotografiile tuturor artiştilor români. Chiar dacă pare surprinzător, Ştefan Tóth este singurul artist fotograf care a îndrăznit să organizeze un astefe de festival, de factură naţională de la căderea comunismului şi până în zilele noastre.

Mariana Gavrilă la a treia carte

Jurnalista Mariana Gavrilă a reuşit, într-o perioadă relativ scurtă de timp, să publice trei cărţi importante, atât pentru avântul ei scriitoricesc cât şi pentru publicistica orădeană. Ultima sa carte intitulată „Marea Preoteasă – Rădăcinile Ardealului” a fost lansată săptămâna trecută la Teatrul Arcadia.

După „Rădăcini” şi „Ispita Episcopului” a venit rândul unei noi lucrări la fel de frumoasă şi de surprinzătoare ca primele două. La lansarea cărţii „Marea Preoteasă” au fost prezenţi aproape toţi jurnaliştii din Oradea, oameni de cultură şi de teatru, bucuroşi de constanţa surprinzătoare a autoarei. „Toţi ştim că dacii au fost un popor misterios, tocmai de aceea şi noi care ne tragem din acest popor avem o cultură oarecum mistică prin care continuăm, într-o oarecare măsură, ceea ce ei au făcut. Cartea lui Mariana Gavrilă stă undeva la graniţa dintre document şi povestire dovedind încă o dată că orice scriitor este un demiurg, doar el şi Dumnezeu având calitatea de a crea. Este un document, dar este atât de surprinzător încât pare a fi ficţiune. Ea merge chiar până acolo încât susţine că ar trebui reinventată religia dacă”, a declarat Mircea Bradu, directorul Direcţiei pentru Culte, Cultură şi Patrimoniu Cultural Naţional Bihor. De o părere asemănătoare a fost şi Dacian Paladi, care se consideră „un iniţiat” şi susţine că „pentru neiniţiaţi cartea Marianei Gavrilă este posibil să pară grea şi racordată la lumi nemaiîntâlnite sau, oricum, departe de forma şi înţelesurile vieţii cotidiene. Pentru iniţiaţi, cartea determină o revedere a simbolurilor şi a înţelesurilor acestora în instrumentalul, de această dată, firesc al acestor lumi. Este tot atât de adevărat că, pentru aceeaşi categorie, a iniţiaţilor, simbolurile, înţelesurile şi mixajul realizat de autoare poate părea contradictoriu, imprecis, speculativ. Aceştia trebuie să-şi reamintească însă că au de-a face cu o creaţie literară muncită şi plăcut surprinzătoare”. Lansarea a fost întregită şi de o scurtă piesă de teatru în care autoarea, interpretând rolul unei preotese dacice a participat la un ritual de iniţiere purtând un dialog cu Zamolxes. Un dialog care se remarca mai mult prin întrebările existenţiale puse de preoteasă decât prin răspunsurile pline de ambiguităţi ale lui Zamolxes, asemănătoare într-o oarecare măsură „soluţiilor” pe care le dau religiile de astăzi problemelor metafizice ale omului modern. Una peste alta, Oradea Press vă recomandă „Marea Preoteasă – Rădăcinile Ardealului”, carte pe care o puteţi găsi, dacă doriţi să o cumpăraţi, la preţul de 20 de lei, la librăriile Gutemberg, Vărsătorul sau librăria de pe strada Eminescu.