OPINIE. Sunt mai bine de 30 de ani de când mă uit la sport la diferite tipuri de televizoare (alb-negru, cu lămpi, diamant sau color) dar abia după o perioadă bună am început să analizez acest fenomen. Sunt anumite sporturi de echipă care adună mult public de cele mai multe ori puţin cunoscător. Este şi cazul fotbalului românesc care a intrat în „epoca păcălelilor”. Se vorbeşte foarte mult de orice joc considerat derby, dar din păcate totul se rezumă pa partida din afara terenului.
Mai nou pe gazon nonvalorile în roş-albastru sau vişiniu au impresia că momentul lor îi face unici. Dar nu e deloc aşa, banii pe care îi câştigă doar că fac figuraţie la un astfel de aşa zis „spectacol” ar îndemna pe mulţi la sacrificii enorme.
Consider că România plăteşte fotbalul mult, dar foarte mult peste potenţialul lui actual. Mai mult, cei din jurul fenomenului vin şi vorbesc cu nonşalanţă de sume ridicol peste ceea ce poate oferi orice club când e vorba de a face unele achiziţii.
Referitor la comportamentul aşa zisului suporter al celor de la Petrolul pot să afirm că de mult spiritul de suporter adevărat este confundat cu dorinţa de a te face cunoscut în comunitatea respectivă prin a-ţi câştiga aşa zisul respect într-o faptă negativă, care nu are nimic comun cu fenomenul sportiv.
Spre surprinderea mea modul în care forţele de ordine au reacţionat a fost de-a dreptul penibil, un suporter alergând 60 de m fără a întâmpina nici un „gard” omenesc. E bine cânt totul se termină la comisii şi mai vorbim vreo două luni de un incident uitând mereu că fotbalul de pe gazon a trecut de mult în plan secund.
Scăpată, și nu prin minune dumnezeiască, de deconspirarea dosarelor popilor turnători și cu buzunarele pline de arginții cadorisiți de politicienii slabi de înger, Biserica Ortodoxă Română începe să își intre în adevăratul ei rol. Acela de propovăduitoare. Dar nu a lui Dumnezeu cum ar crede naivii, ci al parlamentarilor, al celor care au luat cu „bravură” mâncarea de la gura săracilor pentru a le da arginți popilor ca să-și construiască, într-o țara în care pensionarii nu au ce pune pe masă iar bolnavii mor prin spitale din lipsă de medicamente, sute de clădiri megalomane, cu turnulețe colorate, ca ale țiganilor.
