Chiar dacă nu se confruntă încă cu un exod, poliţiştii de frontieră nu se pot plânge că se plictisesc şi nu au ce face. În doar 3 zile, în urma unor razii mai serioase, au reuşit să depisteze patru cetăţeni din afara Uniunii Europene care nu aveau actele de şedere în România în regulă.
Poliţiştii Oficiului Român pentru Imigrări – Serviciul pentru Imigrări Bihor, în cooperare cu poliţişti din cadrul Inspectoratului Poliţiei de Frontieră Bihor, au organizat în data de 31.08.2010 o acţiune în cooperare, în scopul combaterii şederii ilegale a străinilor pe raza localităţii Sînmartin din judeţul Bihor, ocazie cu care au fost depistaţi, doi cetăţeni indieni cu şedere ilegală pe teritoriul ţării.
Străinii au intrat legal în România, în baza unor vize de scurtă şedere şi nu au părăsit teritoriul ţării la expirarea dreptului de şedere conferit de viză. Datorită acestui fapt celor în cauză li s-au eliberat decizii de returnare de pe teritoriul României, valabile 15 zile, pe care aceştia nu le-au respectat. Următorul pas l-a constituit conducerea sub escortă la Centrul Arad în vederea luării în custodie publică şi returnarea în ţara de origine, precum şi instituirea interdicţiei de intrare în România pe o perioadă de un an de zile.
La doar două zile de la incident, poliţiştii Oficiului Român pentru Imigrări – Serviciul pentru Imigrări Bihor, cu sprijinul Inspectoratului Poliţiei de Frontieră Bihor, au preluat de la autorităţile de frontieră maghiare doi cetăţeni albanezi D.M în vârstă de 36 de ani şi V.E în vârstă de 23 de ani.
Din cercetările efectuate a rezultat faptul că cei doi au intrat legal în România în baza unor vize de scurtă şedere în scop de afaceri, iar ulterior au trecut ilegal frontiera de stat în Ungaria, fiind reţinuţi de autorităţile maghiare şi predaţi autorităţilor române.
La fel ca şi în cazul indienilor, împotriva celor în cauză s-a luat măsura conducerii sub escortă la Centrul Arad în vederea luării în custodie publică şi returnarea în ţara de origine, anularea vizelor, precum şi instituirea interdicţiei de intrare în România pe o perioadă de 5 ani de zile conform O.U.G 194/2002 privind regimul străinilor în România.
Legea Sănătății avea foarte multe scăpări. Era potrivită mai degrabă pentru o țară cu o democrație consolidată și nu una cu un sistem democrat firav cum este a noastră. În chestiunea medicinei de urgență, este greu de acceptat principiul concurenței când vine vorba de viața oamenilor, într-un stat în care timp de patru decenii tot ce a însemnat umanitate a fost bătaia de joc a sistemului. Reformarea sistemului și diminuarea pierderilor nu se rezolvau dacă fiecare „neica nimeni” își facea o firmă de intervenție și se juca de-a salvarea sau de-a SMURD-ul.
Este incredibil cum de „specialiștii” de la Guvern, cei care s-au ocupat de lege, nu au înțeles aceste lucruri simple și nu au fost capabili să anticipeze ce avea să urmeze.
